Uneori, timpul ne rezervă lucruri la care nu ne aşteptăm
şi nici măcar nu le putem înţelege pe deplin. Ne rămâne doar să le luăm ca
atare. Să le trăim. Să le savurăm şi
să le păstrăm mereu într-un colţ al minţii dacă sunt experienţe pozitive. Să le devorăm cu scopul de a le şterge
urma dacă ne-au rănit în vreun fel.
Cînd am început să ne întâlnim ne purtam stângaci, aproape
ca doi copii timizi şi nesiguri, care avuseseră de devorat prea multe ca să mai creadă că pentru ei va mai fi ceva de savurat. Aşa că ne-am spus unul altuia
părerile în chestiuni importante încă de la început. Pe lângă asta, am învăţat
să ne facem timp şi pentru a ne împărtăşi lucruri mărunte care ne aduc bucurie.
Eu i-am spus că ador să fac prăjituri...
El mi-a spus că adoră să le mănânce...
Şi, pentru că îşi dorea să guste una din prăjiturile mele,
i-am făcut o surpriză la una dintre ieşirile la un ceai. Am pregătit o caserolă
frumoasă, am cumpărat şerveţele dantelate, am pregătit cu drag desertul şi l-am
ambalat elegant, ca să îl ducă acasă şi să-l împartă cu ai lui, pe care încă nu
îi cunoşteam personal. A fost prima prăjitură. Au urmat şi altele.
Apoi i-am cunoscut familia şi m-am apropiat mult de ei,
mi-au devenit tare dragi. Au trecut câteva luni bune şi, în una din ocaziile
când am vizitat-o pe mama lui, am avut o surpriză la care nu m-aş fi aşteptat
şi care mi-a stârnit emoţii şi sentimente foarte puternice. Ea a scos dintr-un
dulăpior caserola şi şerveţelul de hârtie dantelată în care a fost împachetată acea
primă prăjitură. Poate părea că nu e mult, dar pentru mine a însemnat nespus să
văd că le-a păstrat cu atâta drag. M-a apropiat foarte mult de ea acest gest aparent
mărunt.
Azi am pregătit din nou aceeaşi reţetă. Mâine voi ambala
din nou frumos o bucată de prăjitură şi i-o voi duce. Dar acum lucrurile s-au
schimbat.
Nu mai e mama prietenului meu...
Pregătind ingredientele, făcând foile şi blatul m-am
gândit mult la asta. Acum ştiu reţeta pe de rost, aşa că gândurile-mi au
suficient timp să zboare, uneori haotic, alteori mai ordonat decât m-aş
aştepta...
Acum ar fi însă timpul să aştern în scris reţeta, care a
fost făcută în familia noastră de mulţi ani şi ne-a plăcut mereu pentru că e
savuroasă, dar în acelaşi timp şi spornică - tava pe care am folosit-o are
40x28 cm.
Prăjutura are două foi coapte pe dosul tăvii, un blat
delicios şi o cremă care completează aromele.
Pentru foi sunt necesare:
-
6 gălbenuşuri
-
7-8 linguri de unt topit
-
6 linguri de zahăr
-
3 linguri de miere topită
-
o linguriţă de bicarbonat de sodiu
-
făină
Toate ingredientele cu excepţia făinii se mixează împreună
până la topirea zahărului. În cazul untului şi a mierii, cantităţile se referă
la produsul deja topit, nu în stare solidă. Când nu se mai simt cristale de
zahăr se începe la adăugarea făinii, care este important să fie cernută. Se
adaugă făină până se obţine un aluat nu foarte tare, din care se coc două foi
pe dosul tăvii, în cuptorul deja încins. Se lasă la răcit.
Pentru blat folosim:
-
6 albuşuri
-
12 linguri de zahăr
-
o linguriţă de praf de copt
-
6 linguri de făină
-
o mână de nucă tăiată
-
4-5 cuburi de rahat diferit colorate, tăiat cubuleţe mărunte
-
100-150 g ciocolată mărunţită
-
o mână de stafide
Cele 6 albuşuri împreună cu praful de copt se bat până la
obţinerea unei spume atât de tari încât, dacă întoarcem bolul cu susul în jos,
compoziţia nu mai bagă în seamă forţa gravitaţională, ca sa zicem aşa. Apoi se
adaugă pe rând câte 3-4 linguri de zahăr, şi se mixează până dispar cristalele.
După ce toată cantitatea de zahăr a fost încorporată, iar spuma obţinută este
foarte tare, se adaugă nuca, rahatul, ciocolata, stafidele date prin puţină
făină şi se amestecă uşor, de sus în jos, până sunt uniform repartizate în
compoziţie. Apoi de adaugă făina cernută, amestecând cu aceleaşi mişcări uşoare.
Se toarnă în tava pregătită înainte cu hârtie de copt şi se dă la cuptor până
marginile încep să se desprindă de hârtie. Se lasă să se răcorească în tavă şi
se scoate abia apoi.
Între timp, putem pregăti crema:
-
3 plicuri de budincă
-
1.2 l lapte
-
16 linguri zahăr
-
500 g unt
Se pregătesc cele trei budinci (mie îmi place să folosesc
de căpşuni), folosind 8 linguri de zahăr şi întreaga cantitate de lapte. Se
lasă să se răcească aproape complet. Untul păstrat la temperatura camerei se
spumează mai întâi singur, apoi se adaugă pe rând alte 8 linguri de zahăr şi,
când acesta s-a topit, se începe încorporarea budincii: câte o lingură, rând pe
rând, fără a schimba sensul în care amestecăm. Crema se împarte (imaginar) în
două, se pune prima foaie, un strat de cremă, blatul rece, al doilea strat de
cremă şi cea de-a doua foaie.
Glazura e simplu de făcut. Se topeşte 150 g ciocolată cu o
lingură de unt pe baie de abur, amestecând încontinuu, se pune peste prăjitură
şi se întinde uniform cu mişcări rapide. Înainte de a se răci e momentul să
adăugăm şi decoruri cum ar fi bombonelele colorate care se găsesc acum în
atâtea forme în comerţ.
Se lasă cel puţin 12 ore la rece, apoi se feliază şi se
poate savura.
Sau se poate ambala frumos şi face cadou, aşa cum voi face
eu mâine, unei persoane speciale.
Nu mai e mama prietenului meu...
Nu mai e doar
mama prietenului meu...
E mama viitorului meu soţ.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu