Prajitura "Margareta"

Uneori, timpul ne rezervă lucruri la care nu ne aşteptăm şi nici măcar nu le putem înţelege pe deplin. Ne rămâne doar să le luăm ca atare. Să le trăim. Să le savurăm şi să le păstrăm mereu într-un colţ al minţii dacă sunt experienţe pozitive. Să le devorăm cu scopul de a le şterge urma dacă ne-au rănit în vreun fel.

Cînd am început să ne întâlnim ne purtam stângaci, aproape ca doi copii timizi şi nesiguri, care avuseseră de devorat prea multe ca să mai creadă că pentru ei va mai fi ceva de savurat. Aşa că ne-am spus unul altuia părerile în chestiuni importante încă de la început. Pe lângă asta, am învăţat să ne facem timp şi pentru a ne împărtăşi lucruri mărunte care ne aduc bucurie.

Eu i-am spus că ador să fac prăjituri...

El mi-a spus că adoră să le mănânce...

Şi, pentru că îşi dorea să guste una din prăjiturile mele, i-am făcut o surpriză la una dintre ieşirile la un ceai. Am pregătit o caserolă frumoasă, am cumpărat şerveţele dantelate, am pregătit cu drag desertul şi l-am ambalat elegant, ca să îl ducă acasă şi să-l împartă cu ai lui, pe care încă nu îi cunoşteam personal. A fost prima prăjitură. Au urmat şi altele.

Apoi i-am cunoscut familia şi m-am apropiat mult de ei, mi-au devenit tare dragi. Au trecut câteva luni bune şi, în una din ocaziile când am vizitat-o pe mama lui, am avut o surpriză la care nu m-aş fi aşteptat şi care mi-a stârnit emoţii şi sentimente foarte puternice. Ea a scos dintr-un dulăpior caserola şi şerveţelul de hârtie dantelată în care a fost împachetată acea primă prăjitură. Poate părea că nu e mult, dar pentru mine a însemnat nespus să văd că le-a păstrat cu atâta drag. M-a apropiat foarte mult de ea acest gest aparent mărunt.

Azi am pregătit din nou aceeaşi reţetă. Mâine voi ambala din nou frumos o bucată de prăjitură şi i-o voi duce. Dar acum lucrurile s-au schimbat.

Nu mai e mama prietenului meu...

Pregătind ingredientele, făcând foile şi blatul m-am gândit mult la asta. Acum ştiu reţeta pe de rost, aşa că gândurile-mi au suficient timp să zboare, uneori haotic, alteori mai ordonat decât m-aş aştepta...

Acum ar fi însă timpul să aştern în scris reţeta, care a fost făcută în familia noastră de mulţi ani şi ne-a plăcut mereu pentru că e savuroasă, dar în acelaşi timp şi spornică - tava pe care am folosit-o are 40x28 cm.

Prăjutura are două foi coapte pe dosul tăvii, un blat delicios şi o cremă care completează aromele.

Pentru foi sunt necesare:

-         6 gălbenuşuri

-         7-8 linguri de unt topit

-         6 linguri de zahăr

-         3 linguri de miere topită

-         o linguriţă de bicarbonat de sodiu

-         făină

Toate ingredientele cu excepţia făinii se mixează împreună până la topirea zahărului. În cazul untului şi a mierii, cantităţile se referă la produsul deja topit, nu în stare solidă. Când nu se mai simt cristale de zahăr se începe la adăugarea făinii, care este important să fie cernută. Se adaugă făină până se obţine un aluat nu foarte tare, din care se coc două foi pe dosul tăvii, în cuptorul deja încins. Se lasă la răcit.

Pentru blat folosim:

-         6 albuşuri

-         12 linguri de zahăr

-         o linguriţă de praf de copt

-         6 linguri de făină

-         o mână de nucă tăiată

-         4-5 cuburi de rahat diferit colorate, tăiat cubuleţe mărunte

-         100-150 g ciocolată mărunţită

-         o mână de stafide

Cele 6 albuşuri împreună cu praful de copt se bat până la obţinerea unei spume atât de tari încât, dacă întoarcem bolul cu susul în jos, compoziţia nu mai bagă în seamă forţa gravitaţională, ca sa zicem aşa. Apoi se adaugă pe rând câte 3-4 linguri de zahăr, şi se mixează până dispar cristalele. După ce toată cantitatea de zahăr a fost încorporată, iar spuma obţinută este foarte tare, se adaugă nuca, rahatul, ciocolata, stafidele date prin puţină făină şi se amestecă uşor, de sus în jos, până sunt uniform repartizate în compoziţie. Apoi de adaugă făina cernută, amestecând cu aceleaşi mişcări uşoare. Se toarnă în tava pregătită înainte cu hârtie de copt şi se dă la cuptor până marginile încep să se desprindă de hârtie. Se lasă să se răcorească în tavă şi se scoate abia apoi.

Între timp, putem pregăti crema:

-         3 plicuri de budincă

-         1.2 l lapte

-         16 linguri zahăr

-         500 g unt

Se pregătesc cele trei budinci (mie îmi place să folosesc de căpşuni), folosind 8 linguri de zahăr şi întreaga cantitate de lapte. Se lasă să se răcească aproape complet. Untul păstrat la temperatura camerei se spumează mai întâi singur, apoi se adaugă pe rând alte 8 linguri de zahăr şi, când acesta s-a topit, se începe încorporarea budincii: câte o lingură, rând pe rând, fără a schimba sensul în care amestecăm. Crema se împarte (imaginar) în două, se pune prima foaie, un strat de cremă, blatul rece, al doilea strat de cremă şi cea de-a doua foaie. 

Glazura e simplu de făcut. Se topeşte 150 g ciocolată cu o lingură de unt pe baie de abur, amestecând încontinuu, se pune peste prăjitură şi se întinde uniform cu mişcări rapide. Înainte de a se răci e momentul să adăugăm şi decoruri cum ar fi bombonelele colorate care se găsesc acum în atâtea forme în comerţ.

Se lasă cel puţin 12 ore la rece, apoi se feliază şi se poate savura.

Sau se poate ambala frumos şi face cadou, aşa cum voi face eu mâine, unei persoane speciale.

Nu mai e mama prietenului meu...

Nu mai e doar mama prietenului meu...

E mama viitorului meu soţ.

Read More

Prajitura cu cocos

Când eram mică, o bucătăreasă pricepută i-a descoperit mamei mele talentul în ale prăjiturilor şi a îndemnat-o să se perfecţioneze în acest domeniu. În anii aceia, mai multe cupluri dintre cunoscuţii familiei s-au căsătorit şi au rugat-o să le pregătească prăjiturile pentru nuntă.

Rememorez cum priveam fascinată, cu ochi de copil, vasele imense în care se făceau mai bine de zece porţii de prăjitură o dată. Vedeam cum mama mea ştia să dea fiecăreia dintre prietenele care se ofereau să o ajute o responsabilitate, cum se asigura de nenumărate ori că ouăle pe care le-a adus gazda pentru prăjituri sunt foarte proaspete, cum mă punea să învârt în cremele calde ca să se răcească mai uşor şi nu o dată „m-a prins” gustând din dulcele aromat.

Îmi amintesc şi mesele pline de prăjituri pe care doar ea le glazura, doar ea le felia, doar ea aranja primul platou ca model pentru celelalte, doar ea punea din fiecare fel în prima caserolă ca să fie cât mai armonios aranjate... Nu pentru că firea ei ar fi fost aşa, nu pentru că ar fi una din persoanele care-i privesc pe alţii de sus şi nu îi consideră suficient de capabili, ci pentru că şi-a câştigat încrederea fetelor care o ajutau şi pentru că au văzut ce minunăţii ies din mâna ei.

Mulţi ani mi-a fost frică să încerc una din prăjiturile pe care le pregătea atunci. Crema pe abur, în care trebuia amestecat încontinuu pâna la consistenţa perfectă, mi se părea o provocare de netrecut. Nu mai ţin minte când am încercat, totuşi, să pregătesc de una singură acea prăjitură. Probabil când mi s-a făcut prea dor de desertul meu preferat. De la acea primă încercare nu mai cred că e prea greu.

Şi ştiu şi de ce. Pentru că e atât de delicioasă încât merită. Pentru că o porţie nu e la fel de mult ca zece. Pentru că, atunci când iubitul se oferă să te ajute şi învârte el cu sârguinţă în crema pe abur, nimic nu poate fi prea complicat.

Prăjitura e formată din două blaturi şi cremă, şi cantităţile sunt suficiente pentru o tavă de 37x28 cm, adică o porţie mare.

Primul blat, foarte subţire, se pregăteşte din:

-         2 ouă, albuşul separat de gălbenuş

-         2 linguri de apă

-         4 linguri de zahăr

-         2 linguri de ulei

-         4 linguri de făină

-         un vârf de cuţit de praf de copt

Cele două albuşuri, apa şi praful de copt se bat până se obţine o spumă tare. Se adaugă zahărul şi se mixează până cristalele se dizolvă complet. Se pun uleiul şi gălbenuşurile şi se amestecă uşor, de sus în jos. Apoi se pune făina cernută. Se întinde într-un strat subţire, pe hârtia de copt, şi se coace. Se lasă la răcit în tavă.

Al doilea blat:

-         7 ouă

-         200 g zahăr

-         200 g nucă de cocos

-         100 g făină cernută

-         o jumătate de linguriţă de praf de copt

Albuşurile se bat cu praful de copt, apoi se adaugă treptat zahărul. În spuma tare obţinută se pun cocosul şi făina şi se amestecă uşor, de sus în jos. Această compoziţie se aşează peste primul blat, în aceeaşi tavă, şi se dă la cuptor până începe să se desprindă de pe hârtia de copt.

Crema:

-         7 gălbenuşuri

-         300 g zahăr

-         350 g unt

-         100 g făină

-         120 ml lapte

Gălbenuşurile şi 150 g zahăr se mixează într-un vas metalic cu baza rotunjită până când amestecul creşte în volum şi se deschide la culoare. Se adaugă făina cernută şi apoi laptele. Se pune pe baie de abur şi se amestecă, acordând atenţie şi pereţilor vasului, până când crema se îngroaşă şi se văd bule de aer ridicându-se la suprafaţă. Se lasă să se răcească aproape complet. Untul se spumează cu 150 g zahăr şi apoi se adaugă pe rând câte o lingură din compoziţia făcută pe abur, amestecând mereu în acelaşi sens, până când creşte în volum şi se obţine o cremă fină, pufoasă, care se pune peste blatul rece. Ca decor se rade ciocolată albă sau se presară fulgi de cocos.  

Prăjitura elegantă a cucerit nu doar inima mea de atunci, ci şi mintea mea de acum, şi e unul dintre motivele pentru care îmi place să spun că voi rămâne mereu copil!

Read More