duminică, 15 februarie 2015

Prajitura "Margareta"







Uneori, timpul ne rezervă lucruri la care nu ne aşteptăm şi nici măcar nu le putem înţelege pe deplin. Ne rămâne doar să le luăm ca atare. Să le trăim. Să le savurăm şi să le păstrăm mereu într-un colţ al minţii dacă sunt experienţe pozitive. Să le devorăm cu scopul de a le şterge urma dacă ne-au rănit în vreun fel.

Cînd am început să ne întâlnim ne purtam stângaci, aproape ca doi copii timizi şi nesiguri, care avuseseră de devorat prea multe ca să mai creadă că pentru ei va mai fi ceva de savurat. Aşa că ne-am spus unul altuia părerile în chestiuni importante încă de la început. Pe lângă asta, am învăţat să ne facem timp şi pentru a ne împărtăşi lucruri mărunte care ne aduc bucurie.

Eu i-am spus că ador să fac prăjituri...

El mi-a spus că adoră să le mănânce...

Şi, pentru că îşi dorea să guste una din prăjiturile mele, i-am făcut o surpriză la una dintre ieşirile la un ceai. Am pregătit o caserolă frumoasă, am cumpărat şerveţele dantelate, am pregătit cu drag desertul şi l-am ambalat elegant, ca să îl ducă acasă şi să-l împartă cu ai lui, pe care încă nu îi cunoşteam personal. A fost prima prăjitură. Au urmat şi altele.

Apoi i-am cunoscut familia şi m-am apropiat mult de ei, mi-au devenit tare dragi. Au trecut câteva luni bune şi, în una din ocaziile când am vizitat-o pe mama lui, am avut o surpriză la care nu m-aş fi aşteptat şi care mi-a stârnit emoţii şi sentimente foarte puternice. Ea a scos dintr-un dulăpior caserola şi şerveţelul de hârtie dantelată în care a fost împachetată acea primă prăjitură. Poate părea că nu e mult, dar pentru mine a însemnat nespus să văd că le-a păstrat cu atâta drag. M-a apropiat foarte mult de ea acest gest aparent mărunt.

Azi am pregătit din nou aceeaşi reţetă. Mâine voi ambala din nou frumos o bucată de prăjitură şi i-o voi duce. Dar acum lucrurile s-au schimbat.

Nu mai e mama prietenului meu...

Pregătind ingredientele, făcând foile şi blatul m-am gândit mult la asta. Acum ştiu reţeta pe de rost, aşa că gândurile-mi au suficient timp să zboare, uneori haotic, alteori mai ordonat decât m-aş aştepta...

Acum ar fi însă timpul să aştern în scris reţeta, care a fost făcută în familia noastră de mulţi ani şi ne-a plăcut mereu pentru că e savuroasă, dar în acelaşi timp şi spornică - tava pe care am folosit-o are 40x28 cm.

Prăjutura are două foi coapte pe dosul tăvii, un blat delicios şi o cremă care completează aromele.

Pentru foi sunt necesare:
-         6 gălbenuşuri
-         7-8 linguri de unt topit
-         6 linguri de zahăr
-         3 linguri de miere topită
-         o linguriţă de bicarbonat de sodiu
-         făină
Toate ingredientele cu excepţia făinii se mixează împreună până la topirea zahărului. În cazul untului şi a mierii, cantităţile se referă la produsul deja topit, nu în stare solidă. Când nu se mai simt cristale de zahăr se începe la adăugarea făinii, care este important să fie cernută. Se adaugă făină până se obţine un aluat nu foarte tare, din care se coc două foi pe dosul tăvii, în cuptorul deja încins. Se lasă la răcit.

Pentru blat folosim:
-         6 albuşuri
-         12 linguri de zahăr
-         o linguriţă de praf de copt
-         6 linguri de făină
-         o mână de nucă tăiată
-         4-5 cuburi de rahat diferit colorate, tăiat cubuleţe mărunte
-         100-150 g ciocolată mărunţită
-         o mână de stafide

Cele 6 albuşuri împreună cu praful de copt se bat până la obţinerea unei spume atât de tari încât, dacă întoarcem bolul cu susul în jos, compoziţia nu mai bagă în seamă forţa gravitaţională, ca sa zicem aşa. Apoi se adaugă pe rând câte 3-4 linguri de zahăr, şi se mixează până dispar cristalele. După ce toată cantitatea de zahăr a fost încorporată, iar spuma obţinută este foarte tare, se adaugă nuca, rahatul, ciocolata, stafidele date prin puţină făină şi se amestecă uşor, de sus în jos, până sunt uniform repartizate în compoziţie. Apoi de adaugă făina cernută, amestecând cu aceleaşi mişcări uşoare. Se toarnă în tava pregătită înainte cu hârtie de copt şi se dă la cuptor până marginile încep să se desprindă de hârtie. Se lasă să se răcorească în tavă şi se scoate abia apoi.

Între timp, putem pregăti crema:
-         3 plicuri de budincă
-         1.2 l lapte
-         16 linguri zahăr
-         500 g unt

Se pregătesc cele trei budinci (mie îmi place să folosesc de căpşuni), folosind 8 linguri de zahăr şi întreaga cantitate de lapte. Se lasă să se răcească aproape complet. Untul păstrat la temperatura camerei se spumează mai întâi singur, apoi se adaugă pe rând alte 8 linguri de zahăr şi, când acesta s-a topit, se începe încorporarea budincii: câte o lingură, rând pe rând, fără a schimba sensul în care amestecăm. Crema se împarte (imaginar) în două, se pune prima foaie, un strat de cremă, blatul rece, al doilea strat de cremă şi cea de-a doua foaie. 

Glazura e simplu de făcut. Se topeşte 150 g ciocolată cu o lingură de unt pe baie de abur, amestecând încontinuu, se pune peste prăjitură şi se întinde uniform cu mişcări rapide. Înainte de a se răci e momentul să adăugăm şi decoruri cum ar fi bombonelele colorate care se găsesc acum în atâtea forme în comerţ.

Se lasă cel puţin 12 ore la rece, apoi se feliază şi se poate savura.

Sau se poate ambala frumos şi face cadou, aşa cum voi face eu mâine, unei persoane speciale.

Nu mai e mama prietenului meu...

Nu mai e doar mama prietenului meu...

E mama viitorului meu soţ.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

@Corina. Un produs Blogger.

Cele mai citite postari:

Persoane interesate

Arhiva

Despre noi...

De multe ori valurile timpului te poarta pe nisipuri stralucitoare si aurii, mai mult decat ti-ai fi imaginat. Au trecut ani de zile (cam 7-8) de cand, timid, o copila de nici 16 ani impreuna cu mama ei s-au avantat in necunoscutul internetului. Ne-ati fost alaturi, ne-am cunoscut si am comunicat cu multe dintre dumneavoastra. Fie pasiunea pentru vintage, fie dragostea pentru handmade ne-au unit.

Copila a crescut si s-a casatorit cu un om minunat, care a continuat ce au inceput parintii - sa sustina tanara cutezatoare. Acum noi doi traim zile minunate. Sotul meu drag visa demult ca una dintre camere sa o amenajam pentru a ne fi dormitor. Apoi a cedat cu drag camera ca sa ne facem in ea un atelier cochet de creatie vestimentara - dormitorul fiind acum cea mai micuta dintre camerele casei, dar suficienta pentru cuibusorul intim pe care vrem sa il reprezinte.

Peretii atelierului nostru au fost doar caramida - am avut mult de lucru pana sa fie gata. Pana atunci, masinile de cusut au stat intr-o alta camera, si am pornit activitatea. Din februarie 2016, ne-am mutat in atelier! Una dintre cele mai dragi realizari ale noastre e cuibusorul in care ma pot desfasura asa cum îmi place mie si-mi pot pune in practica toate proiectele!

Intre comenzile care nu au întârziat sa apară, intentionez sa imi las si propria imaginație "sa danseze", iar rezultatele vor fi disponibile pentru vanzare în pagina Creațiile noastre.

Fie ca doriti sa cumparati ceva din produsele disponibile, sau vreti sa cream impreuna o tinuta pentru un eveniment sau pur si simplu pentru a va sublinia feminitatea, trasatura ce trebuie sa ne defineasca pe toate zi de zi, sunt deschisa la idei si ma puteti contacta la tel. 0746071717 sau corinaberciu@ymail.com.

O altă pasiune de-a mea este să-mi aștern ideile în scris, motiv pentru care în paginile Gânduri și Informații utile veți putea citi materiale compuse de mine în care veți regăsi fie lucruri personale, fie noutăți din diferite domenii sau link-uri spre unele site-uri ce mi se par că merită atenția dvs.

© Corina Toldas Atelier, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena