luni, 17 aprilie 2017

Cand reveria m-a facut capiva-i....

Cerul s-a liniștit. A plouat în reprize astăzi. Duios, ca o atingere firavă și plăcută, pentru ca, în doar câteva clipe, stropii să se îndesească atât de mult încât să se asemene mai degrabă câtorva plame date cu sete celei mai obraznice ființe. Ceasul ticăie ușor și, fără să-l privesc, mă bucur de subseară, un moment liniștit în care ziua și noaptea vor să-și atingă aripile... Privesc spre minutele care trec, desenându-le un chenar din amintiri ruginii – vreau să le fac tablou, să mi le păstrez pe un perete al sufletului și, de-aș putea eu însumi a etira sub vreo formă clipele, aș face-o. Doar că vremea e zgârcită drob, nu vrea să dea niciun pic din ce-i al ei, așa că  mă opresc la o încondeiere a viselor mele pe ceramica fină a inimii. 
 
Îmi mut cuibușorul meditativ pe un leagăn umezit de picături, unele mărunte, altele cât un nasture, leagăn făcut demult, căci scândura-i e acum mușcată de trecerea timpului, iar liniștea mi-e-ntreruptă de păsări gureșe, care se joacă în aer și fac giumbușlucuri, asemenea unor clovni pe care  pare să nu-i pască niciodată vreo primejdie. Dacă le-ar sta în putință, sigur păsările-astea vesele s-ar cuibări la mine-n eșarfă și mi-ar ciripi mereu trilurile lor încântătoare aproape de inimă. Ele nu știu că acolo, înăuntru, nu se ajunge printr-o apropiere fizică, ci doar prin infinite tatonări și nețărmurite ocazii de a-ți dovedi credibilitatea.  Încep să-mi cânte un cânt în care îmi salt toate gândurile. Simt cum, încetișor, mă transpun în triluri și devin mai mult decât un om pe un leagăn – devin artă într-o lume a matematicului, dar, în același timp, știință în universul artistic. Ce-aș fi dac-aș fi...?!


Aș fi ce sunt și acum, doar că un pic mai mult. Aș fi în continuare rochie din dantelă ambalată în cutie cu fundă supradimensionată din catifea, ori brâu din flori și fine broderii, purtat în talia unei veritabile lady. Mi-aș adora statutul de îmbrăcăminte ori accesoriu, aș alerga spre vitrinele unor magazine de profil și mi-aș arăta valoarea doar celor ce sunt sigură că mă vor ști purta cu discreție. Mi-e de puțin folos să ajungă se mă cunoască oameni ce nu iubesc grija și exactitatea puse în înfăptuirea mea și înnobilate de creativitatea ce-mi dă farmec și mă face one of a kind. 



Atât ca și om, cât și ca și produs al omului, îmi place să cercetez locuri și situații, să văd între ce stropi de ploaie m-aș putea modela cel mai ușor. Mi-am găsit, cred eu, picăturile pereche, ce să servească dorinței mele de a ajunge aproape de inimi ce nu mă cunosc, dar cărora le lipsesc, de a mă purta femei adevărate, cărora delicatețea le e în fire așa cum norilor nu le lipsește apa. Nu-i greu de imaginat, într-un univers al tehnologiei avansate, că mi-a zburat gândul la realizarea unui site profesionist pe care, cei de la Creadiv l-ar putea încropi și apoi picta în culori de gânduri vesele și jocuri de copil... M-aș bucura apoi să ajung în lumina condeiului unor talente precum Bianca, Em ori Dana, cu certitudinea că mi-ar ști cu mult mai multă ușurință în vorbe desena atuurile.  

Dac-ar fi să fiu eu  din nou, aș reveni pe leagănul ce poartă patina vremii, aș privi florile de cireș rămase în urma ploii, aș număra petalele căzute și m-aș ancora de umbrela iubirii, să nu ajung vreodată jos, palidă floare pălmuită de furtuna aprigă. M-aș păstra mereu un artist creativ care lucrează după formule precise, cu o aură de ludic și oniric ce să nu pălească niciodată...


Articol conceput pentru proba 18 (și ultima) a Spring SuperBlog 2017.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

@Corina. Un produs Blogger.

Cele mai citite postari:

Persoane interesate

Arhiva

Despre noi...

De multe ori valurile timpului te poarta pe nisipuri stralucitoare si aurii, mai mult decat ti-ai fi imaginat. Au trecut ani de zile (cam 7-8) de cand, timid, o copila de nici 16 ani impreuna cu mama ei s-au avantat in necunoscutul internetului. Ne-ati fost alaturi, ne-am cunoscut si am comunicat cu multe dintre dumneavoastra. Fie pasiunea pentru vintage, fie dragostea pentru handmade ne-au unit.

Copila a crescut si s-a casatorit cu un om minunat, care a continuat ce au inceput parintii - sa sustina tanara cutezatoare. Acum noi doi traim zile minunate. Sotul meu drag visa demult ca una dintre camere sa o amenajam pentru a ne fi dormitor. Apoi a cedat cu drag camera ca sa ne facem in ea un atelier cochet de creatie vestimentara - dormitorul fiind acum cea mai micuta dintre camerele casei, dar suficienta pentru cuibusorul intim pe care vrem sa il reprezinte.

Peretii atelierului nostru au fost doar caramida - am avut mult de lucru pana sa fie gata. Pana atunci, masinile de cusut au stat intr-o alta camera, si am pornit activitatea. Din februarie 2016, ne-am mutat in atelier! Una dintre cele mai dragi realizari ale noastre e cuibusorul in care ma pot desfasura asa cum îmi place mie si-mi pot pune in practica toate proiectele!

Intre comenzile care nu au întârziat sa apară, intentionez sa imi las si propria imaginație "sa danseze", iar rezultatele vor fi disponibile pentru vanzare în pagina Creațiile noastre.

Fie ca doriti sa cumparati ceva din produsele disponibile, sau vreti sa cream impreuna o tinuta pentru un eveniment sau pur si simplu pentru a va sublinia feminitatea, trasatura ce trebuie sa ne defineasca pe toate zi de zi, sunt deschisa la idei si ma puteti contacta la tel. 0746071717 sau corinaberciu@ymail.com.

O altă pasiune de-a mea este să-mi aștern ideile în scris, motiv pentru care în paginile Gânduri și Informații utile veți putea citi materiale compuse de mine în care veți regăsi fie lucruri personale, fie noutăți din diferite domenii sau link-uri spre unele site-uri ce mi se par că merită atenția dvs.

© Corina Toldas Atelier, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena