Găsești aici
câteva exemple nebunești:
Pe canalul de
Youtube al Andreei Balaban, de unde am și aflat inițial despre acest concurs,
găsești încă un video ce prezintă o situație prin care, fie că ești „divă
afectată” ori business woman, sunt sigură că ai trecut măcar o data: oglinda
uitată acasă. Urmărește clipul ca să găsești soluția pentru salvarea imaginii
tale:
Cât despre mine,
te asigur că am fost de nenumărate ori în situații de genul acesta. Sunt ani
întregi de când ador să folosesc materiale pentru draperii ca să îmi fac
singură hainele, mai ales că au fost ocazii când doar la acel raion de textile
pentru decorațiuni interioare am găsit nuanța perfectă, pe care o visam. De exemplu, în urmă cu vreo 6-7 ani, am cumpărat
un voal gri extrem de fin în timp ce eram într-o vacanță, fără să mă gândesc cu
ce urma să îl asortez. Pentru că pe-atunci eram încă adolescentă și gri uni mi
se părea prea „dur” pentru mine, am început să visez la... roz. Și, ce să vezi, nu
am găsit un material cu un ușor luciu, dar care să nu fie peste măsură de
satinat decât la raionul de perdele. Am fost extrem de încântată la
acel moment de ce a ieșit și mi-am purtat cu mândrie rochia din draperie în mai
multe ocazii.
Nu m-am ferit de
utilizări de neînchipuit nici când a venit vorba despre pantofi ori de
cravatele soțului.
Cumnatul cu chef
de făcut poze e un peisaj destul de rar întâlnit. De aceea, în una din zile,
când chiar avea și el dorința de a apăsa pe declanșatorul aparatului, ne-am
îndreptat toți trei spre o carieră dezafectată, pentru câteva cadre pe care să
le arătăm peste ani nepoților. Dar, ce să vezi, ideile noastre de pe „câmpul de
luptă” au fost mai năstrușnice decât ne-am gândit de acasă, așa că recuzita
ne-a cam lipsit.
Nu știu dacă ați
stat în poziția aceasta pe capota mașinii vreodată, dar vă spun din experiență
că nu e deloc simplu să nu aluneci (și să te trezești cu creștetul capului la
nivelul solului). În acest cadru, de exemplu, pe fețele noastre se citește
relaxarea și bucuria. Asta deoarece m-am asigurat că nu voi cădea folosindu-mă
de accesorii neobișnuite. Talpa pantofului am proptit-o bine în grila de aerisire
de la capota mașinii. Tot nu mă simțeam suficient de în siguranță ca să par
relaxată în poze. Dacă te uiți mai bine la mâna mea stângă, vei observa că nu
se vede prea bine ce face. Ei bine, îți spun eu: mă țineam strâns de o cravată
legată de oglinda mașinii, pentru un plus de confort.
De unde-aveam la
noi cravată? Pentru cadrele următoare care erau planificate:
Până aici, nimic
deosebit. Ce e mai interesant urmează:
Am urcat de
bunăvoie și de dragul artei pe un braț de macara, la înălțime, pentru ca
urmașii urmașilor noștri să aibă amintiri cu niște ființe brave în arborele
genealogic. Când colo, ce să
vezi – am simțit instant că amețesc de îndată ce mi-am luat în picioare tocurile
de 12. Nicio șansă să fiu pregătită pentru poze la 3 metri și ceva deasupra
solului, pe tocuri cui. Am renunțat la ele și m-am ținut strâns de mâna
soțului, până m-am adaptat cu înălțimea:
Apoi am folosit pantofii cu toc ca parte din recuzita, pentru o poză un pic copilăroasă și jucăușă:
Am hotărât apoi
să pornim într-o călătorie cu una din acele imense mașini vechi din carieră.
Mai aproape de nivelul solului, pantofii și-au reluat utilizarea obișnuită:
Pentru o
distracție pe cinste și o ședință foto reușită, nu ai nevoie de multe lucruri,
doar de zâmbet pe buze și originalitate din plin.
Tu cărei întâmplări
îi poți pune hashtagul #WeAreTheAnswear?
-articol înscris în competiția SuperBlog-
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu