”I have to find my son.” Frank Grillo joacă în
filmul SF „Beyond
Skyline” rolul unui detectiv al cărui fiu
nu-i face cinste, întrucât a ajuns în situația de a fi arestat și mai apoi
eliberat pe cauțiune. Scenariul se complică și devine mai fascinant pentru
împătimiții științifico-fantasticului atunci când în cadru apar extratereștri
și fenomene ciudate.
”I have to find
my son.” Sunt convinsă că Detectivul Mark Corley nu e singurul ajuns în
situația de a își căuta cu însuflețire disperată copilul. Nicio altă lovitură
nu poate fi mai dureroasă pentru un părinte decât să își piardă odrasla. Poate
că durerea e cu atât mai mare atunci când, fizic, el este prezent, însă
gândirea îi e influențată de filozofii etic eronate ori îi este „creierul
spălat” de „extratereștrii” acestui secol.
Nu sunt părinte,
dar am trecut prin perioada adolescenței iar acum îmi trăiesc primii ani ai
tinereții. Sunt perfect lucidă când vorbesc despre „extratereștrii acestui secol”.
I-am văzut și eu – o invazie de mici ființe albastre cu brațe cuprinzătoare, în
care te strâng ca și într-o menghină. Scopul lor nu e depopularea planetei, ci sufocarea
fiecărui neuron uman care mai gândește pe baza unor principii sau norme morale.
„Cinstea e
depășită. Luptă prin orice metodă pentru câștig!”
„Moralitatea e
perimată. Fă ce simți, plăcerea momentului e tot ce contează!”
„Nu faci nici un
rău dacă îți însușești ceva ce nu-i al tău. Toți procedează așa în ziua de azi!”
Aerul din jur e
în mare măsură poluat de astfel de idei promovate de micii albăstrui, iar
tânăra generație e cea mai afectată. Mințile deschise la nou și însetate de
informație sunt ușor, ușor acaparate, transformând gângurelile delicate de
copii în țipete și amenințări monstruoase. E drept, durează de obicei câțiva
ani buni, invazia de idei extraterestre nocive fiind de lungă durată. În acești
ani, părinții sunt de obicei prea prinși cu munca lor și cu activitățile
cotidiene și, din cauza programului încărcat, nu observă schimbările în
ideologia copilului și nu fac prea multe pentru a îi îndruma și corecta. Ajung
apoi să bâjbâie timp de alți ani de zile și ”I have to find my son” să devină
laitmotivul următoarei perioade din viață.
Mai exact, ceva de genul acesta:
(sursa: http://mybirdie.ca)
De cele mai multe ori, această
conștientizare are loc doar la nivelul minții, a propriei persoane și familii
sau cel mult într-un cerc restrâns de prieteni. Asta, tot din cauza ideilor
extraterestre, printre care se numără și că „e rușinos să se știe că ai
probleme”. Evident, pentru albăstruii ce nu doresc decât coroziunea oricărei
urme de umanitate, e de preferat ca fiecare om să mocnească în sine, în durerea
lui, fără a cere ajutor ori a își exprima sentimentele. Aceasta e calea sigură
spre declin și spre o lume populată de minți lipsite de înțelepciune și
normalitate.
A privi din
exterior e simplu. „Ce aș putea face eu?”, m-am întrebat de multe ori. Ar
trebui să trec “Dincolo
de orizont”, însă spre deosebire de film, aș
face asta fără violență. Ar fi necesară o campanie de informare a părinților,
pentru a îi conștientiza cât e de importantă prezența lor în viața copiilor pe
alte planuri decât cel financiar. Aș putea participa la această campanie dacă
aș ajuta chiar și un singur părinte să conștientizeze că de fapt „Cinstea e o
virtute ce merită prețuită”, că „Moralitatea transformă omul din carne într-o
ființă valoroasă”, și că „E mai multă fericire în a da decât în a primi” (așa
cum enunța de fapt un verset biblic). Fără pretenția că aș învăța pe cineva,
simt că aceasta ar fi cea mai plină de sens metodă de a înăbuși din albaștrii
răutăcioși ce ne înconjoară.
Cu adevărat
consider că situația nu e fără ieșire și că există și alte soluții complexe,
prea complexe pentru a le așterne coerent pe hârtie în aceste clipe. Așa că,
pentru moment, vă las în compania gândurilor, până la un alt episod. Între
timp, fug să îmi înscriu scenariul în platforma SuperBlog, competiție de la
care am și pornit la realizarea acestui articol.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu