marți, 28 martie 2017

Aventuri de strumpf apicultor

Duminică dimineața m-am trezit cu dor de schimbat lumea-ntreagă. Mi-am zis: „Până aici. Destul cu vântul, frigul și oamenii răi. Trebuie să fac ceva!” Doar că dorința nu-i destul lucru atunci când puterile nu-s și ele pe aceeași lungime de undă. Ca să înțelegeți la ce mă refer, mai bine să mă prezint: Sunt albastru și vesel, încrezător și dornic de aventură. Numele meu e Roman, dar prietenii îmi spun și Saviem, după marca inimii care-mi dă forța motrice...

  

Vă zic și un secret: sunt un strumpf pierdut în lumea asta mare, și, ca să îmi găsesc o menire și să scap de singurătatea care mă copleșea, m-am deghizat în camion apicol. Acum am mereu lângă mine sute de mii de prieteni înaripați, cele mai harnice și active viețuitoare pe care le-am întâlnit în toate călătoriile mele - și vă asigur: nu au fost puține!

Albinuțelor nu le place să-și schimbe des cuibul – ele învăță „adresa” și țin mult să se întoarcă mereu în același loc, să intre în „apartamentul” lor și să prelucreze acolo nectarul dulce al florilor. Dac-ar fi ca eu, să zic, să mă plictisesc de peisaj sau să mă împrietenesc cu vreunul dintre vecini și să vreau să ne mutăm în curtea lui, nu pot, pentru că prietenele mele ar fi derutate și confuze. Noi, când plecăm, plecăm. La cel puțin câțiva kilometri distanță. 

Ca ștrumpf aventurier ce sunt, mi-am zis duminică: „A trecut iarna grea. Aici, unde stăm noi, primăvara vine mai târziu, mai ales că suntem la unul dintre polii frigului. Ce-ar fi să...” Nici n-am apucat să îmi termin gândul,  că echipa mea de mini-strumpfi înaripați a început să bâzâie energic și mi-am dat seama că a venit momentul pentru prima schimbare din an. Știu eu un loc, pe-un deal cu mulți copaci ce înfloresc devreme, unde putem poposi pentru o perioadă bună de timp...

Doar că, după iarna lungă, am cam amorțit. Așa strumpf cum sunt, pot colora universul albinuțelor, dar puterile-mi sunt limitate într-o lume a oamenilor. Mai ales de când sunt sub acoperire și m-am deghizat în camion am mereu nevoie de cineva când vine vorba să merg dintr-o parte în alta. Mi-am chemat, deci, oamenii, sperând să fie suficient de bine pregătiți să pornească bătrânul motor Saviem cu care m-am pricopsit când s-au împărțit deghizările. 

Ei trebuie să creadă că mie nu îmi place să mă mișc de ici colo. Că sunt un mastodont înțepenit și rigid. Vă dați seama ce s-ar putea întâmpla altfel? Poate m-ar despărți de prietenele mele dragi ca să mă pună să car mărfuri ori să îndeplinesc cine știe ce alte sarcini. Așa că prefer să le dau câte puțin de furcă de fiecare dată, ca să nu le vină idei. Astfel, învață să mă aprecieze și se bucură ca și copiii de fiecare misiune îndeplinită împreună.

Tot din grijă pentru albinuțe, noi călătorim mereu noaptea. Seara ele se întorc acasă de pe câmp și astfel ne asigurăm cu nu plecăm fără vreunul dintre prietenii noștri dragi. Așa a fost și duminică: pe înserat, am pornit la drum, spre peisaje frumoase și flori dulci... 

Uneori am nostalgii, gândindu-mă la câte aventuri strumpfești minunate am pierdut de când m-am rătăcit de prietenii mei și am început noua viață, de strumpf-camion. Mi le alin când aud vești despre amicii mei. De exemplu, peste doar câteva zile, în 31 martie 2017, am aflat că începe să ruleze și în cinematografele din România animația  foarte simpatică „Strumpfii: Satul pierdut”, al cărui trailer l-am văzut deja. Abia aștept să văd pe îndelete ce-au mai făcut! Și sper ca Spring SuperBlog 2017, care m-a îndemnat să-mi scriu gândurile strumpfesti, să le povestească și lor aventurile mele și toate peripețiile apicole din acest sezon!     

  

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

@Corina. Un produs Blogger.

Cele mai citite postari:

Persoane interesate

Arhiva

Despre noi...

De multe ori valurile timpului te poarta pe nisipuri stralucitoare si aurii, mai mult decat ti-ai fi imaginat. Au trecut ani de zile (cam 7-8) de cand, timid, o copila de nici 16 ani impreuna cu mama ei s-au avantat in necunoscutul internetului. Ne-ati fost alaturi, ne-am cunoscut si am comunicat cu multe dintre dumneavoastra. Fie pasiunea pentru vintage, fie dragostea pentru handmade ne-au unit.

Copila a crescut si s-a casatorit cu un om minunat, care a continuat ce au inceput parintii - sa sustina tanara cutezatoare. Acum noi doi traim zile minunate. Sotul meu drag visa demult ca una dintre camere sa o amenajam pentru a ne fi dormitor. Apoi a cedat cu drag camera ca sa ne facem in ea un atelier cochet de creatie vestimentara - dormitorul fiind acum cea mai micuta dintre camerele casei, dar suficienta pentru cuibusorul intim pe care vrem sa il reprezinte.

Peretii atelierului nostru au fost doar caramida - am avut mult de lucru pana sa fie gata. Pana atunci, masinile de cusut au stat intr-o alta camera, si am pornit activitatea. Din februarie 2016, ne-am mutat in atelier! Una dintre cele mai dragi realizari ale noastre e cuibusorul in care ma pot desfasura asa cum îmi place mie si-mi pot pune in practica toate proiectele!

Intre comenzile care nu au întârziat sa apară, intentionez sa imi las si propria imaginație "sa danseze", iar rezultatele vor fi disponibile pentru vanzare în pagina Creațiile noastre.

Fie ca doriti sa cumparati ceva din produsele disponibile, sau vreti sa cream impreuna o tinuta pentru un eveniment sau pur si simplu pentru a va sublinia feminitatea, trasatura ce trebuie sa ne defineasca pe toate zi de zi, sunt deschisa la idei si ma puteti contacta la tel. 0746071717 sau corinaberciu@ymail.com.

O altă pasiune de-a mea este să-mi aștern ideile în scris, motiv pentru care în paginile Gânduri și Informații utile veți putea citi materiale compuse de mine în care veți regăsi fie lucruri personale, fie noutăți din diferite domenii sau link-uri spre unele site-uri ce mi se par că merită atenția dvs.

© Corina Toldas Atelier, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena