Serile obișnuiam să le petrecem împreună povestind, făcând planuri pentru
viitorul ce ne aștepta împreună... obicei pe care ni l-am păstrat până în
prezent și de care nu ne vom putea dezlipi, zic eu, niciodată. De aceea am fost
foarte surprinsă când, în seara în care s-a petrecut întâmplarea de care vă
promiteam că vă voi povesti, l-am sunat în timp ce eram pe drum dinspre casa
unor prieteni și mi-a spus că nu mai ajunge la mine, că nu ne mai putem vedea,
pentru că a trebuit să lucreze peste program. Ne cunoșteam deja bine unul pe
celălalt și mi-am dat seama din tonul vocii lui că nu era momentul să pun multe
întrebări – părea a fi într-o situație stresantă. Am început să mă gândesc
să-mi fac așteptarea până la momentul când vom putea vorbi mai ușoară și m-am trezit visând la brânzica pufoasă ce mă aștepta în
frigider, ca o consolare. La capitolul acesta putem vorbi de compatibilitate
perfectă între noi – amândoi suntem fani brânză!
Îngrijorată puțin, dar și dezamăgită că nu ne vom vedea, am ajuns acasă.
Era deja întuneric. Căutând cheia la locul unde o țineam de obicei ascunsă,
constat că e de negăsit. Îmi întorc privirea și observ ceva neobișnuit: o coală
A4 cu un mesaj scris pe ea. Recunosc imediat scrisul nu prea citeț, dar atât de
drag, și intru în joc. Așa cum mă îndrumă prin mesaj, mă duc în spatele casei,
unde găsesc cheia, o surpriză ce mă-ncântă: o cutie de brînză Delaco (e clar,
mă cunoaște bine deja!) - și încă un alt bilet. Intru în casă, și nu mică mi-e
spaima când mă lovesc de un obiect ce nu ar fi trebuit să fie acolo. Aprind
lumina și mă liniștesc – e doar un scaun, cu un alt mesaj, pe care-l țin minte
și acum: „Du-te la baie, spală-te pe mâini, respiră adânc și relaxează-te. Apoi
poți merge în camera ta.” Ascult cu răbdare fiecare îndemn și nu mă grăbesc
deloc. Convinsă că mă așteaptă, intru cu zâmbetul pe buze în cameră. Spre
surprinderea mea, patul e desfăcut și el pare a sta sub pătură, învelit cu
totul. Puțin surprinsă, dau încet pătura
la o parte și mă încearcă sentimente diferite: pe de o parte încântare, pe de
altă parte dezamăgire. Nu e el ascuns acolo, ci un urs uriaș, pufos, de pluș.
Îl iau în brațe și-l admir, apoi dau cu ochii de alt mesaj: „Ursulețul adevărat
e în dulap!” – deschid ușa dulapului și, timid, apare un trandafir și mai apoi
el, iubitul meu drag, care stătea ascuns acolo încă de când l-am sunat și m-a
făcut să cred că urma să nu ne mai întâlnim în acea zi.
Țin minte și acum cât de bucuroasă am fost să îl văd și cât de impresionată
de jocul pe care l-a organizat cu atâta precizie, astfel încât să nu pot
anticipa următorul pas. Între timp au apărut și complicii, părinții mei, care
au fost „informatorii” principali, dându-i iubitului meu undă verde să intre în
casă și dându-i o mână de ajutor în ce privește unele detalii cum ar fi unde să
caute cheia sau unde să parcheze mașina astfel încât să nu bănuiesc nimic.
Un sigur lucru a fost, cred, mai pufos decât ursulețul uriaș de pluș pe
care-l păstrez cu drag și decât jocul prin care l-am primit cadou: crema de brânză pufoasă Delaco pe care apoi am savurat-o împreună. Ne-am imaginat apoi că ar fi fost o surpriză și mai mare dacă
în cutiuța cu delicii el ar fi ascuns, bine împachetat, inelul pe care deja îl avea
pregătit pentru mine. Dar a găsit o metodă la fel de originală de a mi-l oferi,
la nici trei săptămâni după aceea, însă despre cum m-a cerut de soție vă voi
povesti cu altă ocazie!
Acum, pentru că îmi plac inițiativele companiilor de a oferi cadouri
clienților lor, vreau să te îndemn, dacă le ești fan celor de la Delaco, să nu
uiți de promoția care începe în 10 martie! Poți câștiga și tu, pe lângă
savoarea delicioasei brânze, unul dintre cei 5200 de prieteni pufoși noi! Dacă
încă nu ai obiceiul să pui în coș produse Delaco, poți începe de acum și îți
garantez că vei fi încântat.
Aici ai dovada poveștii mele pufoase. Care e istorioara ta puff -pufoasă preferată?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu